Una din două conserve de ton are în compoziţie peşte contaminat cu Cesiu 137!

La 2 din 5 conserve de ton nu este menționată, pe eticheta, zona de pescuit!

Femeile însărcinate, persoanele în vârstă cu boli cronice și copiii trebuie să evite consumul de ton (Ton Albacora) în conservă din cauza conținutului de metale grele (plumb, cadmiu și mercur).

Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din Româniaa) membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat 33 conserve de ton.

Acest studiu face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”.

Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceştia să facă achiziții în cunoștință de cauză.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

Experții APC România au realizat analiza informațiilor de pe eticheta conservelor de ton, prilej cu care au fost constatate următoarele:

Conservele de ton analizate provin din mai multe țări

30% din Thailanda, 21% din Filipine, 15% din Spania, 6% din Ecuador, 6% din Cote D Ivoire, 3% din Bulgaria, 3% din Vietnam, 3% din Ghana, 3% din Seychelle, 3% din Mauritius, 3% din Grecia şi 3% din Italia.

64% dintre conservele analizate au în compoziție ulei vegetal

• la un procent de 15% nu se specifică tipul de ulei vegetal;
• 3% folosesc ulei de rapiță;
• 18% folosesc ulei de floarea soarelui;
• 15% folosesc ulei de soia.
  

Specia de ton folosită la fabricarea conservei

• 55% folosesc Katsuwonus pelamis
• 27% nu declară specia de ton
  
• 15% folosesc Ton Albacora
• 3% folosesc Ton Tonggol
  

Cantitatea de ton din conservele analizate variază între 60% și 70,5% din cantitatea netă a conservei

Doar 61% dintre producători declară zona de unde a fost pescuit peștele

• 37% în zona FAO 71
• 12% în zona FAO 51
• 6% în zona FAO 77/78
• 6% în zona FAO 87
  

Valoarea energetică per 100 g produs variază

• între 70 kcal şi 118 kcal pentru conservele de ton în suc propriu
• între 132 kcal şi 496 kcal pentru conservele de ton în ulei vegetal, respectiv ulei vegetal şi saramură
  

Cantitatea de proteină din 100 g produs variază între 13 g și 27 g

De menționat faptul că valorile ridicate de proteine din unele tipuri de conserve de ton sunt date şi de către proteinele de origine vegetală din uleiurile vegetale folosite în unele rețete

Cantitatea de lipide din 100 g produs variază între 0,2g și 35 g

Maximele sunt date de uleiurile folosite în rețetele unor producători.

Cantitatea de sare din 100 g produs variază între 0,17 g şi 1,8 grame

La alegerea unei conserve de ton trebuie să se aibă în vedere conținutul de ton din conservă, cantitatea de proteine, de grăsimi şi de sare la 100 grame produs.

Un alt aspect important îl reprezintă şi locul unde a fost pescuit peştele întrucât cel capturat în Oceanul Pacific este iradiat cu Cesiu 137 în urma accidentului nuclear de la Fukushima din anul 2011.

Din păcate, ingerarea unui aliment radioactiv este cea mai gravă formă de poluare, iradierea în acest caz fiind de 20 de ori mai mare decât iradierea exterioară a corpului în aceleaşi condiţii privind cantitatea de element radioactiv.

"Recomand consumatorilor să evite conservele de ton care au în compoziţie peşte capturat în Oceanul Pacific. De asemenea, consumatorii nu trebuie să achiziționeze conservele de ton care au ambalajul bombat, lovit, cu puncte sau pete de rugină, acestea reprezentând un adevărat pericol pentru sănătatea lor" a precizat Domnul, Conf. Univ. Dr. Costel STANCIU, Președinte APC

Evitând consumul de ton, scade riscul intoxicării copilului cu metale grele şi este extrem de important acest aspect.

Mercurul este un element toxic care se acumulează în rinichi, plămâni şi la nivelul pielii, iar în cantităţi ridicate poate produce numeroase probleme de sănătate, dintre acestea amintind: tahicardia, hipertensiunea, pierderea auzului, memoriei, părului, dinţilor şi a unghiilor, apariţia unor probleme neurologice etc.

Eticheta conservei de ton ar trebui să cuprindă această avertizare, fiindcă nu toate mamele însărcinate cunosc aceste detalii, considerând în acelaşi timp că şi instituţiile media ar trebui să informeze publicul larg asupra acestor aspecte care au legătură cu siguranţa alimentară.

Este binecunoscut faptul că tonul conţine cantităţi mari de metilmercur, în ultimii 50 de ani nivelul acestui metal greu a crescut de aprox. 6 ani în tonul cu aripioare galbene. O porţie de ton light care cântăreşte aprox. 150 gr conţine 18.11 micrograme de metilmercur, în timp ce în 150 gr de ton albacore putem regăsi 49,53 micrograme de metilmercur.

Cea mai mare cantitate de metilmercur o găsim în 150 gr de ton steak, fiind aproximată la 97,49 micrograme.

Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit, fiind de părere că ar trebui să avem rezerve serioase în privinţa consumului conservelor de ton.

În schimb, ar trebui sa consumam hering, midii, stridii, păstrăv sălbatic, sardine sau a somon sălbatic de Alaska. Ca linie generală, ar trebui să ne orientăm către peştii de dimensiuni mici, întrucât cantitatea de metilmercur acumulată nu este la fel de ridicată precum cea regăsită în peştii mari de pradă ( ex. peştele spadă, macroul rege, rechinul, tonul bigeye, tonul albacore, tonul cu aripioare galbene).

Ar trebui sa limitam consumul conservelor de ton, iar în situaţia în care veţi decide să le incorporaţi în dieta familiei, atunci aş alege numai acele branduri care menţionează pe etichetă că fileul de ton îşi are originea în pescuitul durabil şi controlat, prins unul cate unul la undiţă şi conservat în sare marină, condimente şi în uleiul extravirgin de măsline.

"Alimentele vii sunt cele mai eficiente medicamente şi nu uita că suntem ceea ce mâncăm”, a spus Nutriţionist Dumitru Bălan.